Propunerile de mai jos fac parte dintr-o schiţă de lucru. Vă rog să îmi semnalaţi orice neclarităţi sau erori de formulare. Varianta actuală poate fi îmbunătăţită (cerinţa şi bibliografia) până la jumătatea lunii februarie când o voi trimite şefului Catedrei de Antropologie culturală şi Comunicare pentru aprobare şi pentru postare pe site-ul facultăţii.
1. Planul de marketing: Analiza situaţională (Analiza Swot-Tows), Obiective şi criterii de performanţă, Strategie, Tactici, Buget
Kotler, Philip, (2006), Conform lui Kotler, Ed. BrandBuilders, Bucureşti, pp. 106-108
Kotler, Philip, (2004), Marketing de la A la Z, 80 de concepte pe care trebuie să le cunoască orice manager, Ed. Codecs, pp. 49-51, 137-140, 177-178 Read more…
Pentru că prezentatoarea Ştirilor ProTV este sub supravegherea medicală, la prima ediţie din 2010 vom sta de vorbă cu reporterii Ştirilor ProTV, Paula Herlo şi Alex Dima. Paula Herlo este jurnalista care (împreună cu Cosmin Stan) a primit cel mai important premiu de televiziune - EMMY (echivalentul Oscarului în cinematografie) - primul care revine unei staţii de televiziune din Europa de Est. Reporterul special Alex Dima este cel care a ridicat premiul de excelenţă al National Association of Broadcasters (NAB) pentru campaniile sociale desfăşurate de Ştirile PRO TV.
Mi-au trebuit ore, poate zile de discuţii cu Remus Cernea să îl fac să înţeleagă că în societatea românească “haina îl face pe om”. Sociologii afirmă (Alfred Bulai o demonstrează în Mecanismele electorale ale societăţii româneşti) că cei mai nevoiaşi dintre alegători solicită ajutorul omului politic de la putere şi îi creditează în alegeri pe oamenii cu bani. De regulă cel slab, se aliază cu şi îl respectă pe cel puternic.
Electorii se uită la realizările profesionale şi la împlinirea materială a candidatului şi apoi sunt receptivi la mesajul omului politic. Argumentul este acela că oamenii bogaţi nu intră în politică pentru bani şi că doar parlamentarii modeşti sunt puşi pe căpătuială. Câţi bani a făcut omul politic înainte de a ajunge în Parlament, câte maşini sau câte case, nu semnifică automat pentru alegător că politicianul a furat, ci că omul “s-a descurcat”, are deci merite dacă este împlinit material. Pe planul al doilea se plasează CV-ul şi la urmă opera politicianului.
Din februarie se schimbă grila de programe la Radio Infopro. Mai bine spus, vor fi permutări pe programe între DJ. De la programul 18-22, voi trece pe tronsonul 14-18. Să nu vă mire că la radio mă recomand Toni Robert, este numele meu din buletin (Antonio Robert Momoc). În Bucureşti ne vom auzi în trafic pe 97, 9 FM, iar la PC pe www.infopro.ro
Dimineaţă, lector dr. la FJSC (pe semestrul II ţin cursul de Publicitate electorală şi seminarul de Politologie), de la prânz dj la radio. Seara va trebui să îmi găsesc un job (în PR sau în marketing politic) întrucât nu am celebritatea Andreei Esca şi nici atâtea mii de euro cât să nu mă preseze ratele la casă şi ipoteca pusă pe apartamentul părinţilor mei. Poate mă angajează Remus Cernea şi Partidul Verde:)
Colegul George Popescu a preluat la el pe blog informaţia că Andreea Esca va fi în ultima săptămână din februarie la Serile FJSC:
Regina prompterelor şi împărăteasa ştirilor rapide ne va împărtăşi din experienţă şi ne va învăţa cum se face… Abia aştept să o descopăr pe ea, femeia Esca, cea din spatele ecranului. Sau pe prezentatoarea ştirilor din faţa prompterului.
Ca să pară interesanţi, unii comentatori şi-au exprimat impresia că o vedetă de prime-time ca Andreea Esca, ar avea nevoie să fie “promovată.” Şi mai mult decât atât, vinovaţi pentru PR-ul Andreei Esca ar fi colegii profesori de la FJSC, adică eu ca organizator al Serilor FJSC. În acelaşi stil, “am făcut PR” la Serile FJSC şi pentru alţi “jurnalişti profesionişti” din România, dar cu cât numele lor era mai puţin cunoscut, cu atât sala era mai goală.
Pe vremea când George W. Bush era vice-preşedinte al SUA, sondajele îl dădeau pe Mr. Cleaner (un personaj publicitar animat, ca Mr. Proper) mai cunoscut în opinia publică decât pe vice-preşedintele SUA. Sunt convins că puţini români îşi mai amintesc numele tuturor celor 12 candidaţi ai alegerilor prezidenţiale din 2009 (în caz că le-au ştiut vreodată). Este vina alegătorilor că politicienii stau prost la notorietate sau este vina candidaţilor, (unii dintre ei probabil “mai profesionişti” decât Geoană sau Băsescu)? Evident, a candidaţilor. La fel stau lucrurile în jurnalism. Poate că sunt mulţi jurnalişti profesionişti în România, poate că sunt pe lume prezentatori de ştiri mai profesionişti decât Andreea Esca, dar vina cui este că nu am auzit de ei?
În cele mai multe dintre tezele de licenţă cu subiect de Marketing politic am găsit o poveste piperată cu perle despre ce am văzut cu toţii la televizor. Postam în iulie 2008 despre „generaţia messenger” care şi-a dat licenţa. Acum, în ianuarie 2010, alţi studenţi, aceeaşi facultate: Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti.
La PR Bologna au susţinut examenul de licenţă 33 de absolvenţi. 15 dintre ei au optat pentru subiectul disciplinei Marketing politic:
Pornind de la “personajele exemplare” din politica românească, construiţi profilul candidaţilor care au ajuns în turul al II-lea în campania prezidenţială din 2009.