Sunt lector doctor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, ceea ce reiese şi 
din Curriculum Vitae: sunt licenţiat în jurnalism şi în ştiinţe politice; am studiat în paralel jurnalismul, relaţiile publice şi ştiinţele politice.
Părinţii mei sunt simpli muncitori: tatăl meu se trage dintr-un neam de sârbi, de aici şi numele. De la el am moştenit pasiunea pentru istorie. Deşi femeie simplă de la ţară, mama este o mare iubitoare de literatură. Moştenirea de la ei este biblioteca şi cele câteva sute de cărţi cu care m-am hrănit în copilărie. Îmi amintesc că înainte să ne mutăm la bloc, tata a fost nevoit, în lipsa lemnelor, să facă focul în sobă cu o parte din cărţi, cu cele pe care le considera în glumă ca fiind “maculatură”.
La puţin timp după Revoluţie, în liceu, vroiam să mă fac scriitor. După Facultatea de Jurnalism am ştiut că pot fi scriitor la ziar şi mai târziu pe net. Din anul I de jurnalism m-am trezit într-o televiziune, reporter la o emisiune politică. Făceam ce făceau şi ceilalţi reporteri: preluam discursul omului politic şi ca o portavoce îl difuzam mai departe. A fost momentul când am ştiut că nu voi pricepe nimic din viaţa politică, la modul profesionist, fără ştiinţe politice. Aşa am intrat la a doua facultate, doar din groază de amatorism… şi din pasiune pentru istorie şi filosofie.
Pasionat de literatura rusă, îmi închipuiam că voi fi scriitor şi am ajuns, pentru o vreme, reporter, ştirist, jurnalist. Mi-a plăcut istoria şi aşa am ajuns să studiez ştiinţele politice. Am început munca în presă în televiziune şi iată că de 10 ani fac radio. Nimic nu e cum îţi propui, cel puţin eu cred ca există un haos bine organizat în viaţa fiecăruia. Aşa am ajuns profesor mai mult din pasiune şi om de radio pentru că mă amuză. Sunt mai mult om de radio sau profesor de politologie şi marketing politic? Nu ştiu, dar cert e că la şcoală nu predau pentru bani, pentru că pentru profesori nu sunt bani niciodată!
Am făcut două facultăţi şi două mastere doar din placere şi din interes… profesional. Aceste specializari - în comunicare şi în ştiinţe politice - m-au orientat spre comunicarea politică. În campaniile electorale mă ocup de strategie de imagine, construcţie de profil şi identitate electorală, adică de ceea ce unii numesc marketing şi PR politic. Probabil că ceea ce fac se poate numi consultanţă, dar e atât de preţios să te pretinzi consultant. Fac cercetare de piaţă (politică), dar şi cercetare în istorie socială. Din acest motiv nu ştiu dacă sunt mai mult cercetător în ştiinţe sociale sau marketer politic. Nu ştiu, de fapt, ce ar trebui să scrie pe cartea mea de vizită ca să reprezinte exact preocupările mele.
La Catedra de Antropologie Culturală şi Comunicare, sunt titularul cursurilor de Marketing politic şi Publicitate electorală. (În 2004 am fost selectat la o bursă de specializare în campanii electorale, în Amsterdam, unde am studiat cu consilierul american Phil Noble. În campania pentru alegerile generale din 2008 am oferit consultanţă şi am făcut PR politic pentru clienţii Agenţiei de Rating politic).
La FJSC m-am ocupat în ultimii ani şi de seminariile cursurilor Introducere în Politologie (titular: conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu - care mi-a fost profesor la SNSPA şi m-a convins că partidele nu sunt părţi ale societăţii civile, că logica e mai importantă decât informaţia, că lipsa educaţiei creează impresia că suntem inegali şi, aşa cum îmi spunea un alt profesor, Mihai Dinu, în realitate suntem majoritatea în acealaşi clopot al lui Gauss) şi Structuri Sociale ale Comunicării (titular: prof. univ. dr. Zoltan Rostas - căruia îi datorez că sunt în viaţa academică, că am cercetat sub coordonarea lui România interbelică, Şcoala lui Dimitrie Gusti şi Mişcarea Legionară despre care mă surprind vorbind minute în şir pe la cursuri şi seminarii…)
La cursuri cred că profesorul trebuie să înveţe împreună cu studenţii şi chiar de la aceştia. Ca profesor mă ghidează afirmaţia lui Noica „o şcoală în care profesorul nu învaţă este o absurditate”, inspirată din Leon Bloy care era convins că nu se ştie niciodată „cine dă şi cine primeşte.”
Împreună cu prof. Zoltan Rostas am lansat în 2007 la Ed. Curtea Veche volumul de interviuri de istorie orală Activiştii mărunţi (istorii de viaţă). În 2008 mi-am susţinut doctoratul cu titlul O istorie politică a Şcolii Sociologice de la Bucureşti a lui Dimitrie Gusti.
Am o experienţă în radio de peste 10 ani, sunt pe Radio Infopro (de la 18 la 20) şi predau Tehnici radio la Catedra de Presă, la Facultatea de Jurnalism, Universitatea din Bucureşti.
Am colaborat cu importante trusturi de presă pentru care am realizat emisiuni radio şi TV: Realitatea TV, Centrul National Media – National FM, Societatea Română de Radio. Toate s-au dus, nimeni nu reţine activitatea nici unui jurnalist. (Nici pe a lui CTP sau Cristoiu, cum nu au reţinut-o decât cercetătorii pe cele ale lui Octavian Paler, Şeicaru sau Eminescu) Cunosc foarte bine din interior atât presa de stat, cât şi trusturile private, cu bubele şi cu muşchii lor. Deocamdată presiunea politică este mai mică în privat, dar la trustul lui Voiculescu nu am lucrat şi s-ar putea să mă inşel!
Din 2004 sunt la Radio InfoPro la trustul MediaPro, unde am realizat matinalul de weekend 3-4 ani şi unde mă auziţi acum în fiecare seară, de luni până vineri. În ultima vreme scriu la Dilema veche, Sfera Politicii, Revista Română de Comunicare, Sociologie românească, ECE. Dacă e cineva curios, poate citi articolele mele şi pe internet la pagina cu portofoliul.
La Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării organizez şi moderez evenimentul Serile FJSC. Aici un rol determinant a jucat prof. dr. Mihai Coman, care mi-a spus: tu ai mereu invitaţi la FJSC, moderezi discuţii în seminar, ai cunoştinte de PR politic, comunicare şi politologie, eşti potrivit pentru o manifestare cu iz profesional, dar care să treacă peste rigoarea academică şi ştiinţifică. Şi aşa s-au născut Serile FJSC din care îmi propun să fac o agora de idei din care ziariştii, grupurile de presiune, specialiştii în PR şi de ce nu, politicienii să preia teme controversate pe agenda lor.
Cam asta vreau să fac şi din acest blog: un spaţiu de dezbatere de idei şi cat mai puţin gâlceavă de cuvinte. O agora a dezbaterilor inteligente şi de bun simţ, aici pe internet.