14 aprilie 2009,
Despre Revoluţia din decembrie, după 20 de ani
Cu documentarul „1989: Sânge şi catifea” am demarat evenimentul “Serile FJSC” acum 3 ani. M-am reîntâlnit întâmplător cu regizorul de documentare Cornel Mihalache la Premiile Gopo din 2009. Mi-a amintit că se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie şi că, zilnic în acest an, va difuza înainte de Jurnalul TVR scurte documente despre Revoluţie (sau Lovitura militară de stat suprapusă cu Mişcarea populară). Pentru că mulţi dintre studenţii FSJC de astăzi, poate majoritatea, nici nu erau născuţi acum 20 de ani şi pentru că pentru ei, vorba lui Cristi Ghinea, anul 1989 este aşa cum e pentru noi cel de-al II-lea război mondial, l-am invitat pe C. Mihalache să revedem documentarul care umplea sala în 2006.
A revenit însoţit de o echipă de filmare. Atunci a făcut un film care se numeşte „Ora de curs” în care apar studenţii Facultăţii de Jurnalism şi opiniile lor despre revoluţie. Acum Mihalache a filmat iarăşi. Studenţii FJSC, în mare parte din anul I, şi-au dat cu părerea despre Ceauşescu, despre comunism, despre schimbarea unei dictaturi personale cu reprezentanţi ai PCR din eşalonul 2, despre cei care sunt la putere astăzi şi în ce măsură sunt ei continuatorii vechiului regim comunist, despre teroriştii care nu au fost descoperiţi niciodată şi depre dacă mai are sens să cercetăm dacă în 16-25 decembrie 1989 s-a produs o Revoluţie ori dacă Mişcarea socială a fost confiscată de un grup de conspiratori fsn-işti pregătiţi din timp să preia puterea. Studenţii anului I au mărturisit că vor să ştie în ce ţară trăiesc şi cine sunt cu adevărat cei care ne conduc.
28 aprilie 2009
Despre responsabilitate presei,
Mai e posibil astăzi un nou caz Watergate?
Robert Turcescu le-a vorbit studenților FJSC despre rolul și responsabilitatea presei după vizionarea filmulului „Toți oamenii președintelui”. A fost o discuție pe tema responsabilității presei din România, care a avut ca punct de plecare curajul de care cei doi jurnaliștii americani au dat dovadă în demascarea afacerii Watergate.
Marea dilemă a realizatorului radio-TV a fost dacă astăzi presa română ar putea contribui la demiterea Președintelui așa cum a făcut-o presa americană în cazul lui Richard Nixon. Cei mai mulți studenţi au fost de părere că jurnaliștii români de azi nu se bucură de sprijinul redacțiilor atunci când vine vorba de începerea unor investigații de o asemenea anvergură.
Robert Turcescu a atras atenția tinerilor jurnalişti asupra diferenței dintre ratingul urmărit “cu orice preț” și gloria pe care ar trebui să și-o dorească orice jurnalist bun. „Nu vreau să fiu un anonim!”, este, în opinia lui Turcescu, deviza după care ar trebui să se ghideze orice tânăr care aspiră la o carieră în presă.
Concluzia dezbaterilor a fost că presa a suferit multe schimbări din 1972, anul declanșării scandalului Watergate. Acesta este și motivul pentru care un asemenea act jurnalistic nici nu ar mai fi posibil. Astăzi se vorbește despre o presiune incredibilă exercitată asupra jurnalistului, materializată prin viteza cu care circulă informația sau prin feedback-ul care sosește de la cititori prin intermediul Internetului. Această presiune îi determină pe mulți să abandoneze jurnalismul de investigație, care solicită mult prea mult timp, răbdare și concentrare, trei valori care se intră în dezacord cu jurnalismul practicat astăzi în România şi aiurea.
26 octombrie 2009,
Despre încălzirea globală, între mit şi realitate
Ca în vremurile bune când studenţilor FJSC le păsa mai mult de evenimentele extra-curiculare, amfiteatrul R3 de la Chimie, din Piaţa Universităţii, a fost aproape plin. Probabil 100 din cei aproximativ 150 de studenţi prezenţi la dezbatere au fost studenţi la jurnalism şi comunicare preocupaţi de probleme de mediu. Ong-urile reunite în Guerilla Verde ne-au propus vizionarea unui documentar despre schimbările climatice şi soluţiile practice de echilibrare a ecosistemului.
Cristian Lascu, redactor şef la National Geographic România a atras atenţia că oricum este destul de târziu pentru a mai face ceva împotriva procesului de încălzire globală şi, dacă am înţeles bine, tot ce ţine de noi este să întârziem inevitabilul. Dar şi pentru a-l întârzia este nevoie de cetăţeni responsabili, de politicieni raţionali, de politici ecologiste şi de acţiuni imediate.
12 noiembrie, Ziaristul, formator sau deformator de opinie? Cazul etnicilor romi
Punctul de pornire al dezbaterii l-a constituit portretul romilor de astăzi, aşa cum reiese din “Analiza media: Imaginea Romilor în presa scrisă şi TV” şi din “Etnobaromentrul 2009″.
Invitaţii, Mircea Toma, de la Agenţia de Monitorizare a Presei, Ciprian Necula, expert comunicare S.P.E.R şi Ionuţ Codreanu - analist media, au concluzionat că suntem cu toţii responsabili de gradul în care sunt discriminaţi etnicii romi în presă şi în general în societatea românească, de la Preşedintele Băsescu până la ziariştii care insistă pe apartenenţa la o etnie atunci când relatează evenimente în care sunt implicaţi cetăţeni români de etnie romă. Ciprian Necula a explicat şi de ce corect ar fi să îi numim “romi”, nu “ţigani”, şi de ce se scrie “rom” cu un singur r. Pentru că rom înseamnă OM.